Povești cu Gust
Sarmalele n-au fost inventate de români
Am o veste proastă pentru unchiul care la fiecare masă de Crăciun zice că sarmalele sunt invenție românească: nu sunt. Dar povestea e mai bună decât mitul, iar la final tot noi câștigăm.
Numele e chiar rețeta
„Sarma” vine din turcă, de la verbul „sarmak”, adică „a înfășura”. Numele mâncării e instrucțiunea de preparare: înfășori ceva în altceva. La bucătăriile curții otomane, umplutura înfășurată în frunze era la mare cinste.
Fiecare vecin are sarmaua lui
De acolo s-a dus peste tot pe unde a ajuns imperiul. Grecii au dolmades, în foi de viță. Sârbii au sarma. Ungurii au töltött káposzta. Și fiecare e convins că a lui e cea originală, exact ca unchiul nostru.
Ce am pus noi în plus
Varză murată la butoi, afumătură, cimbru, fierte ore întregi la foc mic în oala de lut. Mămăligă alături, smântână deasupra, ardei iute pe margine. Și obligatoriu a doua zi, că sunt mai bune încălzite.
Deci n-am inventat sarmalele. Le-am adoptat și le-am crescut până au ajuns mai românești decât multe lucruri inventate chiar aici. Povestea întreagă e în episodul lung de pe canal.